CURTEA VECHE - un mall parcă peste ruine, un alt exemplu de cum batjocoresc românii puţinele vestigii...

Probelemele de conservare a fondului construit istoric sunt binecunoscute, dar prea puțini sunt cei care încearcă să schimbe situația din păcate. Un reputat istoric și arhitect al capitalei afirma recent la o lansare de carte că distrugerilor fondului istoric construit în perioada posdecembristă sunt aprope de cele din perioada comunistă. Adică ne-am bătut joc de clădirile isotorice în egală măsură cum și-au bătut joc comuniștii.

Curtea Veche din capitală, fără să fi istoric și nici arhitectect, îți poți da seama că are o însemnătate deosebită fiind prima curte domnească din București care a trecut prin mai multe transformări avand nu doar un un rol administrativ cât și unul strategic de apărare împotriva amenințărilor otomane - detalii

Am vizitat Bucureștiul recent, eu unul am rămas stupefiat să văd panoul șantierului "de restaurare" de la Curtea Veche. După părerea mea nu este o restaurare, este o acțiune de distrugere a sitului arheologic, după teorie se va realiza direct o construcție parazitară care distruge și acoperă situl. Peste ruinele Curții Vechi mângâiate timp de secole de vânt și ploaie, se așează acum într-un mod puțin monstruos o clădire din metal și sticlă. Nu are legătură deloc nici cu teoria, nici cu legislația restaurării după părerea mea unde se spune destul de clar că punerea în valoare se face prin conservare sau reconstrucție parțială pe baza unor documente certe cu reguli de execuție bine-stabilite: folosirea acelorași tipuri de materiale și evindențierea intervenției restauratorului prin benzi care delimitează aria de lucru sau prin texturi diferite ale materialor de același tip în principiu.

Există în vest, dar foarte rar, asocieri vechi-nou, dar nu în acestă proporție dacă ne gândim la piramida de sticlă de la Louvru care nu reprezintă nici măcar 1% din volumul corpului construit al muzeului. 

După "modelul" șantierului de la Curtea Veche, deasupra Colosseum-ului ar trebui să se construiască un mall probabil în capitala italiană. Eu am înaintat o petiție în scris acum două săptămâni la București direct la Ministerul Culturii personal, am scris in urmă cu o săptămâna o scrisoare către catedra de istorie de la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu tot în capitală unde am telefonat în prealabil, am încercat să alarmez alte ONG-uri si specialişti, nu am un răspuns sau o reacţie încă din păcate. 

Culmea este că proiectul - detalii - este realizat de un senior profesor de arhitectură, adică cel care ar trebui să trezească conștiința studenților cu privere la importanţa conservării acestor vestigii probabil. Așa se explică poate că asemenea unor cetățeni de rând care visează mașini lucioase și le parchează pe spații verzi printre blocuri, lafel visează stele verzi unii arhitecți și "parchează" clădiri de metal și sticlă peste vestigii...

reconstructie grafica - Gheorghe Curinschi - Arhitectura Urbanism Restaurare

ruinele Curtii Vechi ani '80

santier 2020

CURTEA VECHE - alt exemplu de cum batjocoresc românii puţinele vestigii...

Problemele de conservare ale fondului construit istoric sunt binecunoscute, dar prea puțini sunt cei care încearcă să schimbe situația din păcate. Un reputat istoric și arhitect al capitalei afirma recent la o lansare de carte că distrugerile fondului istoric construit din perioada posdecembristă sunt aprope de cele din perioada comunistă. Adică ne-am bătut joc de clădirile isotorice în egală măsură cum și-au bătut joc comuniștii.

Despre Curtea Veche din capitală, fără să fii istoric și nici arhitect, îți poți da seama că are o însemnătate deosebită fiind prima curte domnească din București care a trecut prin mai multe transformări avand nu doar un rol administrativ cât și unul strategic de apărare împotriva amenințărilor otomane - detalii

Am vizitat Bucureștiul recent, eu unul am rămas stupefiat să văd panoul șantierului "de restaurare" de la Curtea Veche. După părerea mea nu este o restaurare, este o acțiune de distrugere a sitului arheologic, după teorie se va realiza direct o construcție parazitară care distruge și acoperă situl. Peste ruinele Curții Vechi mângâiate timp de secole de vânt și ploaie, se așează acum într-un mod puțin monstruos o clădire din metal și sticlă. Nu are legătură deloc nici cu teoria, nici cu legislația restaurării după părerea mea unde se spune destul de clar că punerea în valoare se face prin conservare sau reconstrucție parțială pe baza unor documente certe cu reguli de execuție bine-stabilite: folosirea acelorași tipuri de materiale și evindențierea intervenției restauratorului prin benzi care delimitează aria de lucru sau prin texturi diferite ale materialor de același tip în principiu.

Există în vest, dar foarte rar, asocieri vechi-nou, dar nu în acestă proporție dacă ne gândim la piramida de sticlă de la Louvru care nu reprezintă nici măcar 1% din volumul corpului construit al muzeului. 

După "modelul" șantierului de la Curtea Veche, deasupra Colosseum-ului ar trebui să se construiască un mall probabil în capitala italiană. Eu am înaintat o petiție în scris acum două săptămâni la București direct la Ministerul Culturii personal, am scris in urmă cu o săptămâna o scrisoare către catedra de istorie de la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu tot în capitală unde am telefonat în prealabil, am încercat să alarmez alte ONG-uri si specialişti, nu am un răspuns sau o reacţie încă din păcate. 

Culmea este că proiectul - detalii - este realizat de un senior profesor de arhitectură, adică cel care ar trebui să trezească conștiința studenților cu privere la importanţa conservării acestor vestigii probabil. Așa se explică poate că asemenea unor cetățeni de rând care visează mașini lucioase și le parchează pe spații verzi printre blocuri, lafel visează stele verzi unii arhitecți și "parchează" clădiri de metal și sticlă peste vestigii...

reconstructie grafica - Gheorghe Curinschi - Arhitectura Urbanism Restaurare

anii 80' - ruinele Curtii Vechi

2020 - santier in lucru

Ministerul Culturii a restaurat un grajd pentru oi?!?! Aici sunt banii si cultura dumneavoastră...

bună ziua, poate întâi să mă prezint, adesându-mă sper eu unui public mai larg decât cercul de prieteni online, mă numesc Andrei Chivu, arhitect 38 de ani cu experiență profesională în România și în Europa vestică (detalii), implicat de asemenea în activități sociale pe plan local în special, in Constanţa (detalii).

Relativ recent am susținut un examen la Ministerul Culturii prin instituția sa deconcentrată INP din dorinţa de a mă implica în problemele de conservare a clădirilor istorice. Deși m-am prezentat mai mult decât onorabil cred și am o experiență relevantă în domeniu, prin punctajul oferit mi-am luat defapt un brânci pe scări de nu m-am văzut, metaforic vorbind, de la comisia ministerului,  pentru că nu mă încadrez probabil în profilul de "ciocoi noi" doriți de dânșii. Voi face referire în viitor pe acest blog despre experiența examenului, dar acum, în prezentul text, aș dori să prezint o temă importantă, conacul Marghiloman, subiect la examenul meu, ocazie cu care am aflat unele detalii usturătoare.

Problema întreținerii clădirilor de patrimoniu este un subiect dureros pentru societatea românească, un reputat istoric și arhitect român afirmând toamna trecută la o lansare de carte că pierderile fondului construit istoric în perioada postdecembristă sunt aproape egale cu cele din perioada comunistă. Adică ne-am bătut joc de tezaurul arhitectonic în egală măsură cum au făcut-o comuniștii, vina fiind împărțită cred eu între politicienii care nu aplică legea, specialiștii indiferenți la distrugeri și societatea civilă care visează mall-uri, mașini lucioase și uită să meargă poate la un teatru sau muzeu câteodată sau nu doreşte să investească în clădiri istorice.

Gheorghe Curinschi: "clădirile monument sunt valoroase nu doar pentru calitatea lor artistică intrinsecă, sunt documente vii ale istoriei" pentru felul în care societatea şi arhitectura au evoluat.

Revin la subiectul Marghiloman, edificiul este o clădire de sf. de secol XIX, fostă proprietate a unui reputat om politic, Alexandru Marghiloman, prin mai multe succesiuni monumentul a ajuns în proprietaea ministerului culturii care nu știe sau nu pune în practică una dintre ideile cele mai importante ale teoriei și legislației restaurării: clădirilor monument li se atribuie o funcțiune care să le pună în valoare și să le asigure buna întreținere. Ministerul Culturii a investit sume importante conform Wikipedia, dar monumentul a rămas grajd pentru animale, conform aceluiaș sait. 

Ce se poate face?

ideal ar fi fost poate ca acest conac să devină muzeu, sau tabăra de creație poate pentru artiștii de toate vârstele din țară, asta ar implica fonduri de stat, dar există și varianta restaurării și înstrăinării prin licitaţie. Restaurarea este neterminată, monumentul nu doar că are lucrări de construcție nepotrivite sau neterminate, dar nu are un spațiu exterior care să-l pună în valoare. În clipa de față arată că o clădire urbană care a aterizat într-o poiană, nefiind racordat la mediul înconjurător. Are nevoie probabil o grădină exterioară care să-l pună în valoare şi asemenea scării adăugate foişorului palatului Mogoșoaia, probabil că și conacul Marghiloman are nevoie de o legtură fizică între terasele etajului și o viitoare grădina amenajată. După terminarea lucrărilor de restaurare și amenajare, dacă este înstrăinat prin licititaţie, conacul poate primi unele amenajări moderne discrete și la distanță, adică un bazin de înnot cum s-a întâmplat la conacul lui Mardar (video), sau un ponton pe lacul învecinat și conacul poate deveni un club de sailling cu cazare la etaj, restaurant si expozitie foto la parter care ar ilustra istoria monumetului. 

Idei s-ar gasi, dar dacă mergeți și vedeți sediul INP, cel care răspunde de clădirile monument din țară, va luați cu mâinile de cap. Centrul național de restaurare are sediul într-o clădire monument care arată că după război  - detalii pe descoperă.ro

foto: ultima-ora.ro, Simona Mocanu blog

recomandari - top 10 conace din Romania